Treceţi batalioane…

Marţi, 24 ianuarie 2017, s-a sărbătorit, ca în fiecare an pe 24 ianuarie, Ziua Unirii. Anul acesta am fost în Iaşi şi mi-am propus să particip la „retragerea cu torţe”, manifestare la care nu mai participasem în alţi ani. Zis şi făcut. La ora 18 eram în Piaţa Unirii şi aşteptam…

La un moment dat, o parte din cei prezenţi acolo am auzit fanfara militară parcă venind de undeva de pe strada Lăpuşneanu. Aşa că ne-am îndreptat privirile într-acolo… În înserarea misterioasă se vedeau venind spre noi, spre Piaţa Unirii, multe luminiţe în coloană… Încet – încet, în pas de marş, militarii, jandarmii ş.a., defilând cu torţe aprinse, s-au apropiat de noi… Apoi s-au îndreptat, prin faţa Hotelului Traian, spre Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt… Alături de militari erau şi civili, care mergeau alături, ţinând pasul cu ei. Când au ajuns în Piaţa Unirii m-am alăturat şi eu lor. De data aceasta nu am mai făcut poze şi nu am filmat, nici măcar nu am luat camera foto cu mine: mi-am propus să trăiesc altfel evenimentele…

Când am intrat pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt am auzit, din dreapta mea, militarii cântând Treceţi batalioane române Carpaţii…. M-am însufleţit şi eu imediat şi am început să cânt împreună cu ei… Este unul dintre cântecele mele preferate, l-am cântat de foarte multe ori, mai ales mergând prin munţi, dar de data aceasta am trăit ceva unic, inefabil, mai greu de exprimat în cuvinte…

M-a cuprins o stare de bucurie neţărmuită şi un avânt sufletesc… ca şi cum m-aş fi branşat la originile acestui cântec şi la toţi cei care l-au cântat de-a lungul istoriei, însufleţiţi fiind de nobile idealuri şi de dragostea pentru neamul românesc şi pământul strămoşesc…

’Nainte, ‘nainte, cu sabia-n mână! Hotarul nedrept să-l zdrobim! Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul De-ar fi să ne-ngropăm de vii!

Nici nu mai ştiu dacă s-a cântat tot cântecul, se auzea destul de încet, iar după puţin timp fanfara militară, care mergea înainte, a schimbat melodia… 🙂

Dar… revenind la Treceţi batalioane… şi la versurile mai sus amintite… Câtă dragoste, dăruire, curaj şi avânt sufletesc trebuie să fi avut toţi acei oameni care au pus viaţa celorlalţi şi continuitatea neamului românesc pe pământurile strămoşeşti înaintea propriilor lor vieţi! Ce trăiri sublime! … Nu prea găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie ce-am simţit şi ce simt… cuvintele sunt uneori prea sărace… 🙂 Tăcerea Inimii spune mult mai multe…

Într-un final am ajuns în Piaţa Palatului Culturii, iar apoi militarii, jandarmii şi toţi ceilalţi prezenţi s-au retras, pe rând… Militarii au urcat în camioane din dreptul Casei Dosoftei, iar apoi au plecat… Copiii şi părinţii adunaţi le-au făcut din mână, iar aceştia le-au răspuns… 🙂 Îmi amintesc, apropo, de vorbele unui vechi prieten, care spunea, într-un anumit context, că prezenţa jandarmilor îi dă un sentiment de siguranţă… La vremea respectivă eram şi noi, într-o anumită măsură, copii… 🙂

Treceţi batalioane române Carpaţii
La arme, cu frunze şi flori
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu INIMA la trecători!
 
Ardealul, Banatul, Crişana ne cheamă,
Nădejdea e numai la noi,
Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii
Ş-apoi să mergem la război!
 
‘Nainte ‘nainte cu sabia-n mână!
Hotarul nedrept să-l zdrobim!
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii!

Elanul de a-ţi apăra pământul strămoşesc, neamul şi patria mamă… Însufleţire şi dragoste… Dragoste pentru neam şi ţară… Curaj… Curaj în faţa morţii!

Şi o vorbă celebră, Cel ce moare înainte să moară nu mai moare atunci când moare

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s